în verticale dureri lumina stingea
repetate asfințituri
gândul meu umbra-și proiecta
pe-o dungă de hotar aproape de abisuri

trântit pe pământ parcă atras de el
topeam secundele aidoma vulgului
timpul își deșira orele mai altfel...
în forma fulgului

mă mișc greoi și-n neridicare
într-un ecou ce se izbește de trup
las în urmă doar dâre dintr-o întrebare
să mă îngădui așa ori să mă rup?