Un trei de pica sta tolanit pe canapea. Omul. Amesteca cu o placere iesita din comun un pachet de carti. Trebuie sa fie bine amestecate. In aer pluteste un miros ciudat. Un fel de iz de fum de tigara, amestecat cu pamant si cu varza murata. Si ce poate fi placut la varza murata? Ce poate fi atat de placut in a amesteca un pachet de carti? Se intreaba omul. Si se opreste din amestecat. In jurul sau nimic nu s-a schimbat. Prosopul de baie se aflta tot pe spatarul scaunului, gata gata sa cada. Aceeasi carte zace pe masa, obosita sub povara prafului. Cand si cand, vantul incearca sa intoarca o pagina. Dar scartaitul acesteia il sperie, si-l face sa se ascunda dupa lampa. Cine s-ar fi gandit ca vantul e de fapt un fricos si jumatate? Uite-l colea, s-a mutat dupa cutia de lemn. Da, despre tine vorbesc. Nu afisa mina asta mirata. Stii bine ca te-am dibuit. Ti-e rusine? Te-ai imbufnat? Fie. Nu-ti mai spun nimic. Te las in pace. Ce vant rasfatat! Si totusi, mai este cineva in apropiere. Da, uite-l cum se taraste, se chinuie sa ajunga la o gura de aer proaspat. A si iesit de sub birou. Nu mai pare atat de fioros. La urma urmei, e un biet paianjen. Cam posac paianjen. Nu raspunde. Si cam uratel. Mic si scofalcit, cu picioare ca niste fire de ata. Am spus fire de ata! Si totusi, nu raspunde. Isi continua drumul. Dar cine chichoteste? Ah, amicul vantul. Vantuletul. Te-am vazut, degeaba te pitesti dupa dulap. Uite raza de soare care iti mangaie nasul. Te-a dat de gol. Dar cum o fi intrat aici? Cum a razbatut printre draperiile trase? Ah, uite o gaura tradatoare. Undeva la jumatatea draperiei. Pe-acolo patrunde raza asta firava. O sa te astup, sa stii. Degeaba plangi. Macar daca ai fi fost discreta. Insa asa nu se mai poate. Cine mai carteste acum? Ah, e proasta dispozitie. Te-ai instalat pe nesimtite. Ai cam pus stapanire pe mine. Dar am eu leac de cojocul tau. Ar trebui sa mergi la culcare. Nu te plac, ti-am spus. Povestea cu sora ta e alta. Cu ea ma inteleg doar bine. Uite ca a plecat. In sfarsit. Era si timpul. Mai bine amestec cartile. Omul. Amesteca cu o placere iesita din comun un pachet de carti. Trebuie sa fie bine amestecate. Foarte bine. S-a oprit. Trebuie sa traga o carte. Le risipeste pe toate pe canapea. Priveste o clipa, si apoi alege una. Trei de pica. In aer, acelasi miros ciudat.