Pe deasupra senzațiilor îndulcite cu miere într-o cană cu ceai
Se răspândește mireasma buzelor lichide,
Sărutul tandru al lichorii mă trimite cu gândul la tine
Pururi existent în devenirea mea.
Mă învăluiesc în clare risipiri ale liniștii, ale speranței
Te aștept ca și întotdeauna să vii să mă trezești:
Mireasa adormită
Pe pleapele mioape ale nopții
Încercând să scriu prima literă a iubirii…

Ca un gând fugar de răzvrătit al morilor de vânt,
Ca un idiot ce se joacă de-a Sisif,
Nu pot urca mai sus, nu respir mai mult și
Cu un surâs spre veninul albastru de cer
Mă pierd furioasă între doruri,
Să nu mă-nvârt în monden cu ramuri de salcâm,
Să nu mă mai joc de-a nunta cu lumea,
Să mă las purtată de mirosul uscat al ceaiului
ÃŽndulcit cu miere,
Îndulcit cu nimicul lumii ăsteia
Din care nu mă pot desprinde să rămân
Mai mult decât un răzvrătit al lumii
Din care nu mai pot să scap…
Și trebuie să stau plictisită, plină de dor
De dorul tău…