Ratacind, fara suflet, am inteles ca iubirea e relativa
- Metamorfoza a fiintei noastre cautand sensul vietii-
Demult, credeam ca sensul vietii e iubirea
Si ma aruncam cu ochii inchisi in cascada ei
Pana m-am sufocat de-atata iubire.

Candva, credeam ca singuratatea e cel mai bun tovaras
Si ma pirdeam inn labirintul ei pana m-am ratacit.
Odinioara, uitasem ca sunt om,
Ca trebuie sa am un suflet in cohilia trupului.

Sunt batran!Nici macar tineretea ta
N-a reusit sa-mi arate sensul vietii.
Cautandu-l am ajuns in pragul mortii.
Fiinta mea e pierduta printre amintiri:
Iubire, singuratate si TU.ăă