aș vrea pur și simplu
să mă ridic și să plec...
simt că nu sunt destul de bine pregătită
și nu e un examen oarecare

dar
nu pot să renunț
nici să-l amân sau să-l repet

sunt obligată
să rămân până la capăt.

- „mai aveți câțiva ani pentru a vă termina lucrarea!”
- „câți?” - întreb fără să-mi dau seama...
- „poate destui!” - mi se răspunde în surdină
așa că mă cufund cu totul în lucrare
fără să-mi mai pese de altceva
și mă zbat să ajung la final...
tema nu mi se pare exagerat de grea
numai că domeniul este foarte vast
și trebuie să mă concentrez foarte mult
pentru a nu uita vreun amănunt...

-”mai aveți cinci minute pentru a verifica...”
privesc în jur, ca trezită dintr-un somn adânc:
când or fi dispărut toți din jurul meu?
de când sunt singură?

încă mă urmărește sentimentul
că ar trebui să mă ridic și să plec;
poate aș putea încerca, totuși,
să repet examenul...cândva...

-”mai aveți o eternitate pentru a regreta...
(ceea ce-ați făcut laolaltă cu ceea ce n-ați făcut)”

închid ochii...
rămân.
nu mai plec niciunde.
aștept...nota!