Imi las palma sa se odihneasca in apa,
ii mangai cu degetele nisipul fragil de pe margini,
vad undele spargandu-se de pielea mea
ciudat alungita, deformata,
ii simt raceala si transparenta,
sorb nefiinta.
Voi sparge o armonie
in iesirea mea brusca,
voi stropi universul de apa si vant,
voi urla cat am sa pot de salbatic,
dar
tacerea
va ramane. Aceeasi.
Tacere ce si-a lasat
ochii in mine,
mangaindu-mi fragila intelegere,
deformanta.
O unda de fiinta pe cale de-a se stinge
si sparge lovindu-se de degetele mele
boante,
batute deja de apa
si vant.