Sunt dator cuiva cu o viață,
Înecată în speranță!
Dus de gânduri,dus în scânduri,
Într-un loc numit acasă,
Care peste mine apasă
Și mă ține acolo rece
Ca și viața care-mi trece,
Las să plece!

Sunt dator cuiva cu o moarte,
Dulce loc pătruns de șoapte.
Drumul stelei care cade,
Scumpul dar al unei spade
Ce îndeamnă la tacere
Prin șiroaie de lumină,
Fără patimă sau vină,
Las să vină!

Sunt dator și timpul fuge!
Iar o viață nu-mi ajunge
Să plătesc măcar o viață
Cu un suflet făcut zdreamța!
Dar...cum stau singur în noapte
Îmi aud în minte șoapte:
Să-ți plătești viața cu o moarte!