de fiecare dată când mi-e dor de-anume cineva
şi mă doare atât de tare încât nu mă poate auzi nimeni
când toate durerile converg spre tăcere şi tăcerea irumpe
într-un caleidoscop de imagini lugubre
vorbesc cu prietenul meu cel mai bun
pe limba noastră mută

când mă demonizează cuvintele celorlalţi
compasiunea lor cu dobândă
mă retrag cu prietenul meu cel mai bun
într-un colţ liniştit
neÅŸtiut de nimeni

şi-mi descarc sufletul de toate bagajele suferinţei
de toate hainele pe care suferinţa le îmbracă
de toate figurile de stil sau de
exhibiţionismul cu măşti
carnavalul de plumb
al cuvintelor
spuse

ÅŸi scriu despre tatuajul
pe care prietenul meu cel mai bun l-a făcut
pe carnea mea foliată

ce-mi place la el cel mai mult
pe lângă faptul că este mereu sincer
nu are nevoie mai mult de zece minute
să mă înţeleagă

în timp ce unora le-ar trebui
o viaţă întreagă