Vino,
să privim împreună
al nouălea cer
ridat de liniile aeriene...
luminițele care pâlpâie
tulburând somnul
stelelor bătrâne
și nepăsătoare...

Vino!
și nu uita
să închizi ușa în urma ta
ca nu cumva
boarea nopții
să pătrundă
printre gândurile mele secrete,
pe care le-am lăsat
în sertarul de sus al bibliotecii,
printre fotografii,
poezii și crochiuri...

iar ele,
sub mantia nopții
să-și încerce
periculos
norocul în lume,
printre stelele
căzătoare de-acum,
ucise de îndelunga frustare;

și încă ceva...
adu cu tine
un strop de iubire;
ultima dată
mi-ai spus că mai ai
pusă deoparte...
pentru situații neprevăzute.

Cred
că tocmai am alunecat
într-o asemenea situație...
poți crede?