Am fost mai ieri la vorbitor
În vizită la Radu Gyr.
Plutea un iz de cimitir,
Dar nu de leșuri, ci de dor

Auzit-am cum zburau
Rugile, spre Cel Preaînalt
Să-i dea zile... celuilalt
Că lui nu-i mai trebuiau

Nu era nimic în jur
Nici cătușe, nici zăbrele
Nicio urmă despre jele
Doamne, totul era pur!

Printre sfinți și printre stele
Un om-vers, un solitar
Poet înecat în har,
Dar batjocorit cu fiere

Atârnat de propriul nimb
Luneca ușor prin cer
Ce puteam să-i mai ofer?
Ce putea să-mi dea în schimb?

Căutam în ochi mereu
O lumină, un izvor
Și în limpezimea lor
L-am văzut pe Dumnezeu

Oradea 5 martie 2005