de-aş fi scriitor l-aş arde de fiecare dată în alt mod pe acel unic, irepetabil lumbricus terrestrae înplântat în ace de gămălie…l-aş arde de viu de fiecare dată altfel

“howling with pain, spun like a top in the dust” ar urla viermele spinalizat de fiecare dată altfel, de fiecare dată s-ar destrăma în noi spasme acustice

pe viermele înplântat în ace de gămălie îl recunosc după paşii săi asurzitori pe care îi înprăştie peste pojghița mântuitoare de etanol

şi îl dezmierdam, ca pe un zburător îl dezmierdam, ah de-aş fi putut să-l conving că e cea mai de neînlocuit dintre ființe

i-am simțit picioruşele filiforme răsfirate de-a lungul inelelor translucide multe la numar

l-am lăsat să mi se încolăceasca pe deget

n-am purtat mănuşi, şi-a destins trupul umed în palma mea (schleim, nichts als schleim auf meiner haut) si pielea sa subțire respira blând în pielea mea tăbăcită

cum de am fost în stare să-l decojesc, să-l găuresc , să-i înpart qualia intr-o mie de qualii absolut identice din punct de vedere genetic

să-l înțep cu privirea mea magnificată de zece ori...să-l cunosc atât de bine, pe el, viermele meu ales dintr-o mie de ugere de chitină

fiecare țesut al lui mi s-a revelat şi eu am rupt vraja şi am profanat misterul în timp ce o mie de alte mistere mă cufundau mântuitor în etanol

nu mi-am închipuit vreodata că un vierme încuie în trupul lui atâtea trepte serafice, că poate să iți vorbească despre începutul lumii, că te poate diseca pe dinauntru mai adânc, mai abstract şi mult mai precis decât îl diseci tu pe el

cu ganglionii lui te gândeşte şi te mustră