mi-am legat iubirea buimacă
de gât cu o sfoară
și am înecat-o într-o baltă noroioasă
ca pe un pisoi fără ochi
și fără nume
născut prea târziu
într-o pod plin de ciori

de atunci
mi se întorc anotimpurile
înapoi pe esofag
ca într-un sever reflux gastric
gustul de cuvinte ploioase,
de sentimente amare
îmi umple cerul gurii
ca de funingine grasă

dintre dinți
ascuțite
oasele rupte ale fostelor speranțe
îmi rănesc necontenit
buzele arse

în urmă
îmi crește între tălpile goale
udat de privirea mea scursă
un lăstar fără umbră
cu rădăcinile în sus