De suliță, de lance aruncată,
de ghioagă și de buzdugan strunjit,
de bardă, de săgeată ferecată,
de paloș, de baltag și de cuțit,
de țeapă și de furcă otrăvită,
de iatagan, de cange, de custură
și de bandiți pândind la cotitură
să fie dați grămadă la pământ,
străpunși în inimi, sfărtecați pe rând,
tăiați la beregăți să-i rupă chinul
și-n fund de iad să stea cât mai curând
crâșmarii care ne botează vinul!

De arc turcesc, de spadă-ncovoiată
le fie-mpuns burtoiul ghiftuit;
de foc grecesc le ardă chica toată
și creierii le urle-n nesfârțit;
în ștreang le-atârne hoitul împuțit
și ciuma bată-i cu vătămătură ;
ba m-aș ruga să fie trași, cu ură,
în țepi aprinse, să-i aud zbierând;
beli-i-ar zece gâzi de vii, rânjind
și în ulei încins să-și iute cinu;
legați de patru cai să văd crăpând
crâșmarii care ne votează vinul!

Plesni-le-ar tunul căpățâna boată,
lovi-i-ar trăsnetul pe drum, cumplit
și-apoi o haită de dulăi, turbată
le rupă hălci din trupul hăcuit;
orbească-i fulgerul ca un cuțit,
zăpezi și grindeni bată-i pe căldură,
uda-i-ar ploile fără măsură
când umblă goi și-n preajmă n-au veșmânt;
să piară de pumnal făr' un cuvânt
și hoitul lor să-l vălurească Rhinul;
de optzeci de ciocane piară-n vânt
crâșmarii care ne botează vinul!

ÃŽNCHINARE:
Stăpâne, blestema-i-ar Domnul sfânt
să sugă până or crăpa, veninul,
că necinstiți și fărdelege sunt
crâșmarii care ne botează vinul!

Tălmăcite de Neculai Chirică