Þi-e fardul șters
Și chipul tău e altul,
Nu mai știi azi culoarea lunii pline
Când mă-ndrăgeai și-mi dăruiai suspine,
Când fericirea ți-arăta înaltul...

Þi-e părul ud
De lacrimile nopții,
Și ochii plânși se regăsesc clipind -
Clipirea lor îi spune basme morții,
Tu nu exiști, nici ochii tăi murind!