sunt marionetă
trezit dimineața cu lacrimi în ochi
soarele azi nu m-a mințit
un nud de mireasă prins în câteva șoapte tresare
păpușarul își bea cafeaua departe de scenă
mă târăsc spre ea ignorând cum luna crapă spre zori
încă un eu...
pot fără ațe să mă cațăr pe scenă să aprind reflectorul


ascult pașii miresei refugiat în grotă
din gheare îmi țâșnesc clopote de ceară
ochii ei pângăresc intimitatea unui coșmar
desfrunzind clipe pe buzele unei marionete -
umbra unei umbre ce își caută umbra într-un colț de umbră