agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-10-25 | |
Þi-aduci aminte, dragă ?
de Simona Dobrescu Þi-aduci aminte, dragă ?... astă-vară mi-ai spus că fundul meu te bagă-n boală, că ți-am făcut saftea la ceas de seară; m-ai dus la tine, ți-am pozat și goală... Mi-ai dat cu praf în ochi și cu gargară, mi-ai scris solemn „ai lav iu” pe o coală (ți-aduci aminte, dragă, astă-vară !) și ți-am căzut la pat, ca musca-n oală. Am stat cu tine, ți-am gătit papară; un an m-ai ocărât, mi-ai dat la gioală și-acu’ mi-arunci bulendrele pe scară și-mi spui că sunt incultă și nasoală – ți-aduci aminte, dragă, astă-vară... Mi-aduc aminte, dragă… de Dan Norea Mi-aduc aminte, dragă, nici n-am cum să uit că m-ai băgat atunci în boală. Penicilină am făcut – nasoală. Când mi-amintesc, mă doare și acum. O vreme te-am iertat, pân-am aflat Că tu fuseseși damă de consum. Mi-aduc aminte, dragă (nici n-am cum) Veneau clienții ! –abia am scăpat. Normal că boarfele-ți arunc în drum. Ești o incultă și mi s-a acrit. Nu știi de Kafka și de fortuit. Vreau să dispari în aer ca un fum. Mi-aduc aminte, dragă, nici n-am cum… Rondel auto-bazic de Daniel Bratu Era prea zăpușeală, (taxat, oare, de vârstă?), nu-mi aduc prea bine-aminte, dar știu că dând din fund, spre mai `nainte, pe mine mă-njurau (unii) de soare(!?). Și te-am văzut, perfectă, cu un dinte sclipind spre mine binevoitoare, că altă zăpușeală (taxat, oare, de viciu) m-a întors ca mai `nainte. Am dat din cap, din coate, din picioare, s-ajung din nou să mi te văd, dar cin` te ar fi putut? Þi-am scris atât: “mă doare!” pe un bilet și am rugat fierbinte: - Dați-mi biletu`-n fund, la taxatoare! Rondel imperfect cu rondele perfecte de Calimero Cum aș putea uita eu seara Când cătrănit eram de vinul negru, Și mersul nu-mi era deloc integru, Dreaptă-mi era numai țigara. În rochie de voal treceai prin dreptu' Vitrinei de la store-ul Zara, Și-ai strălucit, deodat', ca para, Inducția-mi spunea că ai tot pieptu'. Mi-ai zis, decis, lasă gargara, Cum stângu' l-ai văzut, așa-i și dreptu', Și știi, nu sta pe gând, ca înțeleptu'; Fă bine și stai pe Tamara. Tamara Fișculeac, din Muntenegru.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate