Când crezi că viața e un secol, dar trece ca secunda,
Când crezi că de pe ale firii aripi se desprinde visul și trece ca și unda,
Să nu te temi de ți se pare că nu mai ai în gând un vis -
Că s-ar putea să-l pierzi și să-l regăsești doar în paradis.
E greu, e trist, e dureros, și e sfâșietor
Să știi că ziua de mâine-i ultima, și-i fără viitor.
Dar să nu crezi că după mâine,
Ziua ce-i urmează va fi trecută doar cu al ei nume.
Va fi și soare, va fi și adiere, vor fi și stele...
... Acolo unde nu mai e durere.
E ziua de poimâine, dar totuși ea există.
Maine este sigur - și este o zi tristă.
Incertitudine apare după ce ea va trece, și nestiință...
Dar ca sa afli, ai nevoie de voință!
Voință pentru a afla ce-i în neființă!
Și când te gândești la ziua care vine,
Să nu fii trist, pentru că totuși există mâine!