Dialog

Trebuia să mă respiri
Să-ți sprijini fruntea pe gândurile mele,
Să plutim în marea petalelor de cireș.
Obișnuită să calc pe nori,
Alunec greu pe lut și pleoape,
Către tine.
Și stăm ca doi copaci în lanțuri,
Față-n față, ninși de aer,
Ca două versuri suspendate-n noi.