o altă umbră își va desena conturul rece lângă umărul meu
o altă iarnă te va călători spre partea cealaltă a pământului
fără de noi vor rămâne aceste străzi pavate cu suflete moarte
eu știu prietene vor veni zile nescrise în calendarele lumii
nopți despletite alergând spre diminețile orașului
ceasurile vor măsura timpul înapoi inutil și prevestitor
atunci degeaba vor troieni zăpezi
cocoși de tablă vor rugini pe acoperișurile durerilor noastre

prin ceață aurie trecem în pelerinaj spre vremuri medievale
câtă grație în lacrima acestui târziu
a obositul trupul gândul nu mai e tânăr
doar semne de lumină chemându-ne înapoi


voi scrie desigur până la urmă toate acele poeme pe care le port cu mine dinspre naștere
voi fi un om liber și bătrân atunci nu voi mai zâmbi argintiu spre paji bufoni și infante
praful drumurilor îmi va săpa riduri pe frunte
păienjenii își vor țese cu fir negru pânza peste oglinzile vârstei

dar

vreau să îți spun astăzi că
nu îmi e frică de moartea mea prietene
ci doar de moartea cuvintelor mele