aici
ai lăsat hainele
pe pat pe podea pe cufărul îmbrăcat în catifea
atârnate în cuie
noi
pe pereții goi de hârtie

iau
una câte una
hainele mele de femeie
pe piele
trag ciorapii rochia toate cele
ele-și știu locurile tandrețele
însă unde-mi ascund eu ura ridurile focul de balaur
poate
dacă mă așez în genunchi
în fereastră
și pun gloss și rimel
peste ceață

cum
mi-am umplut toate faldurile
darurilor tale
n-a mai rămas nici un loc
nicăieri
asta s-a-ntâmplat - nu mai sunt eu
m-am îmbrăcat

acum pot să dorm

de fapt
aș vrea doar să mă trezesc
sărutată pe ochi