Poarta m-a invitat în grădină.
Pe-alei cunoscute, dar alte tărîmuri,
Mă-ncearcă un gînd franțuzesc.

Îmbrăcat în costum. Trabucul stins.
Om de afaceri pe a patra planetă,
Număr, adun și posed milioane de stele.

Nu-mi plac întreruperile și vorbele-n vînt.
Sînt ocupat. Sînt precis,
Și n-am timp să cad în visare.

Amuzant, destul de poetic, dar nu prea serios,
Micului PrinÈ› i se pare,
Și mă părăsi.

O salcie veche, mă-ntoarce-n grădina,
Cu aerul rece și umed și trist.
Unde e lumea cu cifre și fapte?
Cu bogăție de stele, în vis...