Între ai mei
Pe străzile orașului
Trec exilat

Am ridurile negre
Și plete cenușii
Iubiri, îngândurat
Le port în suflet
Ca un asasin

E ceasul exilului meu.
Deși cred
În același Dumnezeu
Nimeni nu-mi vorbește

Soarele e la zenit
El singur mă luminează
Cu raze dulci

Și nu mai sunt proscris
Mă așteaptă o iubită
În Cer