tu, iubire patimasă,
ce curgi navalnică prin mine,
violentă-mi arzi
trairile opuse
ca-ntr-un furnal
si le transformi lacrimi de manie...
ca un șarpe ma apesi pe inimă
și-ai izbavit-o de fericire...
tu, iubire infinită,
te urasc!
ca ai eliberat fantomele trecutului
si imi bantuie iarasi mintea,
mi-ai hipnotizat sufletul,
l-ai ademenit si l-ai mintit frumos,
si el te-a crezut...
iar tu te-ai napustit asupra lui
si l-ai incatusat.
slabiciunea imi inmoaie trupul,
nu mai pot lupta cu tine, iubire funesta,
ucigas in serie al inimilor,
nu mai am de ales.
am sa ti fac loc ,
sa te odihnesti in mine...