Orasul moare sub beton
Si soarele se stinge
Inlocuit de-un monoton
Si defazat neon.

La un sicriu de lemn visez
Caci corpul meu atinge
Numai ciment.

De la etaj, ramas fara de crez
Se-arunca un dement,
Dar e oprit de-un aer greu,

Si pica in sicriul meu;

Intre peretii de beton
Cu-o lumanare cu neon
Drumul prin moarte-i luminez.

Si desi mort, pe chipul gol
Apare-un zambet ca-ntr-un vis
Cu o plimbare prin padure.

Si-mi face frica geamu-nchis
Ca gandul o sa-mi fure
Si ca sa il deschid ma scol,
Si ma arunc, din nou, in gol.