Ia-mă pe aripele tale, tu, Înger
Și du-mă-n brațele Tatălui meu
Tălpile mi le-am murdărit de lume
Mult… prea mult...

De mână du-mă, tu, Înger
În casa Tatălui meu
Și lasă-mă acolo să rămân cu El...
Iubita mea plânge în nuferi
Gândul unui poem nerostit… de ger.

O, ce chip de lume-mi râde vioi
Ca o belită de pe centură din Univers,
Îi răspund noaptea târziu
Făcându-i caricatură-n vers.
Ce bine seamănă cu mine…
Mult, prea mult, seamănă cu noi.

Tălpile mi le-am murdărit de lume
Du-mă-n brațele Tatălui meu
Pe aripile tale, tu, Înger…