Statuile din parc au murit
Odată cu toamna târzie a vremurilor lor,
Pomii spre pământ își trimit coroana
De vară, de primăvară… a gemetelor
Ce nu-și găsesc pipăiturile de brumă,
Care în mine toate le simt.


Mireasa și-a schimbat voalul de mătase
Și poartă pe cap un lung dormitor,
Doar porțile de piatră o mai desface
Legănându-i mirele pe picior.


E toamnă de două feluri,
Cu statui din parc ce mor,
Cu miri ce părăsesc mirese
Și îngeri ce nu știu ce vor…