când cuțitul timpului va veni să închidă rana,
ah, ce-am să mă mai petrec ! bucuros
ca de propriile simțuri fugind,
ca de propria neputință moale
frângându-se înspre degete-mi
sau ca de tot pântecele aruncat
în ghearele nașterii.


ah leule,
prădător cu haita-ți 'zgonită de ale tale răgete !


tu, pasăre ce mi-ai zburat prin sânge !