centru geometric acestor geamuri la căldura cărora
nici un gând nu oxidează fierul-beton din pereți
stau pe o bancă situată la intersecția a șase alei
duc sticla la gură încet
ca într-un ritual de împăcare cu sine
privind tufele chircite sub umezeala primei nopți de decembrie
regret toți trandafirii rămași nefurați
adrenalina pe care aș fi avut-o ferindu-mă de vigilența
gardienilor publici

fiecare bloc pare un televizor imens afișând Revizie Tehnică
rufele întinse la uscat au
din cauza gerului
ceva din încremenirea perfecțiunii de reclamă
și numai la câțiva metri un canal fără capac
scoate aburi ca o inimă îndrăgostită
iar singurul care o pândește sunt eu
curios dacă și în această noapte va da naștere unui copil

s-a întâmplat ieri
era puțin după miezul nopții abia mai treceau câțiva cheflii
despre care ciudat sau nu
aveam întotdeauna sentimentul că îmi vor suna la ușă
când
îmi amintesc perfect că asta mi-a atras atenția
un bărbat
singur cum numai un bărbat în căutarea unei femei poate să fie
a dispărut fără să scoată un sunet în gura de canal

am sunat la salvare
am bătut la ușa unui vecin să iasă cu o lanternă – eu n-am –
un altul obișnuit să tragă cu urechea
a coborât la boxă și a venit cu o scară
gălăgie ca de sărbători nu alta
zadarnic
ba unii mai reticenți au început să-și dea coate
bănuindu-mă că am băut

abia în zori când toți plecaseră de mult
ridicând din umeri sau dând a lehamite din mână
am văzut cum din canal iese un copil
încă mergând de-a bușilea
și totuși
împingând icnit o foarfecă și o oglindă cu dinții

tot sufăr de insomnie mi-am zis
mai bine
veghez născuții adevărului în care nu mai crede nimeni
am luat cu mine o pâine și o sticlă de vin
și aștept