cândva
am să ies din mucegaiul ăsta
am să-mi dezlipesc picioarele din
ceara picurată
de sus

unghiile-mi vor zgâria ud
tavanul întunecos
buclele mi se vor răsuci
pe gratiile uleioase
voi umple claustrarea

poarta asta vă scârțâi
cenușiu,
apoi verde și luminos, a viață
a pașii mei albi orbitori

va fi aer și vis
jumătate de lună pe umăr și
bătăi din inimile cerului
sub tălpi
pământ cald
din care vor răsări
trei flori de hârtie
scrisă în cerneală - alb pe negru