Brașov, Poarta Șchei


Trei acolade, gândul să pătrundă
ÃŽn vasta-nvolburare din cetate.
Pe laturi pasul cu bătăi ritmate,
Asfaltul spart de vreme îl inundă.

Prin centru, care ce veneau din sate
Sunt astăzi cai de foc ce se afundă
În arcul strâmt și-n fiece secundă
Din Prund bolidul printre vămi răzbate.

La dreapta, pe Coșbuc, mă poartă pasul
Fără răgaz și an după alt an,
Spre casa mea în care-mi port impasul

Trudind ca rostul să nu-l pierd în van.
Iar zidul porții îmi măsoară ceasul
Strivind sub fronturi frunze de castan.


29 iunie 2006