Iubirea am simțit-o-ntâi
în pâinea de pe masă
și-n glasul mamei, grijuliu
ce mă striga prin casă.

Și-apoi, cățelul, leul meu,
un dar de la bunica
se gudura la pieptul meu:
eu îi eram mămica!

Pe când udam frumoase flori,
(copilă-n grădiniță),
un fluture o căuta
pe-un fir de romaniță.

Mi-a apărut apoi în toate,
în ochi de-nvățătoare,
în muzică, în vers, în carte
și-n planta ce răsare.

În tot ce soarele lumină,
născut spre a trăi,
iubirea recunosc stapână:
trăiesc pentru-a iubi!