Salivam numai și la gândul
ce mă purta spre merele
mari și roșii ale copacului
din mijlocul grădinii…
Dar Dumnezeu îl pusese pe șarpe
să-l păzescă…
L-am rugat din suflet
să-mi dea și mie unul
din acele fructe minunate,
dar el nu s-a înduplecat…
L-am implorat, am căzut în genunchi
în fața lui…Nimic…!
“Eva, unde ești…?”


25.03.2002