dacă aș fi trecător prin blânde Veneții acum
ți-aș scrie despre gondolieri zvelți și flașnete
cântându-ne alb neauzită de nimeni tristețea
praf de lună prin perdeaua aceasta a iernii
sunt însă doar cel cu pasul flămând
alunecând cvadragenar pe Calea Victoriei Magheru sau Carol
nu cînt nu fluier nu scriu
nu-ți povestesc despre morți adolescentine și tramvaie trase de cai

prin Lipscani trec dricuri și duc spre departe tinerețea și trei versuri jumate

vino și spune-mi că am ochi de cafea și tăceri ca ale vulcanului Popocatepetl
ultimii boemi ai unui secol de fum pensionați prematur dăruind inocență în rate
vocile noastre vârfuri de șiș iute arzând prin perdeaua aceasta a iernii
sfâșiind-o cu dragoste aspră și grea dospită și coaptă prin lumi de cenușă trecute

prin Lipscani trec dricuri și duc spre departe tinerețea și trei versuri jumate

să pornim la pas agale printre stele prieteni cu niciundele frați cu departele
doar timpul cel galben ne va stingheri trecător vom înierna apoi pe la casele noastre
troiene înalte ne vor face stăpâni peste ele
lin și cu grație vom adormi în uitarea lumii târziu