iohoho
când modulațiile vocii rămân să traseze liniile
poligonului cu aceleași elanuri fosforescente
simt că aterizezi o santa claus cu rudolfii tăi
încurcată în bretelele pantalonilor
încercând să scoți sacul dintre hățuri

te-aștept nerăbdător

darurile vrafurilor tale de marfă de la călcâie trecând
de fese
peste țâțele înfipte în mine
ar rămâne ascunse

dacă nu te-aș ucide în fiecare an
ritualic
într-un autodafe transmis la televizor
subliminal

oh santa claus întinde-mi darurile astea
cu o mică dizgrație în fiecare gest

ai putea să-mi dai măcar ultimul film sexy cu tine
sepie întinsă pe globuri fierbinți
eu să frec artificiile de limba cât un crac al tău să
scap scântei în pantaloni și să iau foc

dar nu ți-am scris nici măcar numărul de telefon
pe-un colț de hârtie în palmă
sau cu ruj deasupra de buric