să nu uit visul meu cu ea
înrădăcinată pe malul unei ape
tulburi și ieșite din matcă
eu trecând pe acolo calm rostind
rugăciuni nerușinate ea chemându-mă
din frunze dezvelindu-și trunchiul
eu oprindu-mă sedus dăruindu-i
sărutul și ochii ea pornind
dincolo pe ape îmi strigă s-o
aștept că se întoarce