aliona
toată viața este abracadabra
pronunțat ghemuit pe vârful limbii
toate în poziția asta
chiar și unghiile în carne
șșș
tac

strâng cioburile aripilor
și le înghit

asta nu explică
cine tropăie prin vene
odată cu prelungirea lupului spre lună

tăcerea este lama de sus
pe marginea ei mă ascut
rămășițe cad rostogolindu-se

în ceafa mea hibernează o lumină
aliona

tu locuiești într-o lanternă
pe care o ține aprinsă creierul meu
citind semnele alionte ale vieții
într-o dimineață
m-am trezit o secreție a lui
pe cearceaf mă întindeam lichid
aveam forma ta
sau a unui continent

parcă goethe

aliona
nu mai aprinde oglinzile
oricum e totuna