Lumina respira linistit
aproape de tavan.
(incepuse
a visa ea frumos,
ca-mi zambea prin somn)
Ceea ce
avu darul
(si poatele)
de-a trezi Muza
cea din conserva devenita muzeu...
Si racni ea astfel (ragusit-tabacic)
catre mine:
-Cum stati voi astia,
de tineti iubirea sub capac,
ca pe momeala...
Te si miri
dup-un an cand umbli la ea
s-o deschizi,
ca de-acu' la aer ajunsa,
n-o mai prinzi la un loc
decat
folosind o cutie
cu mult mai mare...
Acum las-o sa respire,
sau macar
arunc-o in mare.
Desi, se cam stie
ca pestele
apreciaza hrana vie!