Unui negustor de vite, despre intarziere
(Scrisoarea a 272-a)

Povestești o minunată întâmplare din viața ta, când întârzierea a făcut să nu te îneci în râu.
Împreună cu două rude mergeai în brișcă la târgul de vite. Trebuia să luați bacul, care trecea o dată în ceas, așa că vă grăbeați ca să nu-l pierdeți.
Dintr-o dată v-ați întâlnit cu un automobil, care mergea cu viteză mare. Ați tras iute de frâie, mânând caii spre dreapta, dar automobilul a lovit una din roțile căruței voastre și a sfărâmat-o. Strigând supărați după șofer, l-ați împroșcat cu ocări și blesteme. Mânioși și deznădăjduiți că ați pierdut bacul, v-ați apucat să dregeți roata. V-ați chinuit vreme îndelungată până ce ați dres cum-necum roata frântă- însă când ați ajuns la râu, ați avut ce vedea. Nenorocire! Bacul, supraîncărcat cu oameni, căruțe și vite, se scufunda. La mal au reușit să iasă doar ceva vite și câțiva oameni. Tot restul a rămas sub apă.
Atunci ați înălțat mulțumită lui Dumnezeu și ați început să-l binecuvântați din inimă pe acel șofer ce vă rupsese roata și prin aceasta pricinuise întârzierea voastră.

Așa se întâmplă zilnic cu oamenii. Ei se supără pe întâmplările ce îi întârzie în planurile lor, dar ceva mai târziu văd că acea întârziere a fost urmarea tainicei purtări de griji dumnezeiești, spre folosul lor.
Citește ce scrie despre apostolul Pavel și Timotei:
“Venind spre Misia, încercau să meargă spre Bitinia, dar nu i-a lăsat pe ei Duhul”. (Fapte 16,17)
Și a fost spre bine.
Lucrul ce ți s-a-ntâmplat te-a învățat să nu te mai superi niciodată pentru întârziere dacă ea nu vine din voința ta. Și mai târziu ai făcut de mai multe ori experiența faptului că asemenea întârzieri sunt spre folosul tău.
Fie ca de la tine să tragă învățătură numeroșii samavonici, care ar vrea ca în această lume totul să se întâmple după voia lor.
Iar ție- pace și sănătate de la Domnul.