Haos


O lacrima de foc se prelinge in infinit,
Durerea ia nastere in sufletul meu,
E lacrima unui om ce-n veci n-a fost iubit,
Durerea ce va dainui pururi, mereu.

O inima ce franta suspina in tacere,
Ochii ce de lacrimi nimic nu mai vad,
Un suflet trist, otarvit de durere,
Toate din al dorintei de dragoste prapad.

Dragoste neimplinita, suferinta, tristete,
Mintea innebunita de amaraciune,
Prin capu-mi gandurile zboara razlete,
Izvorul lacrimilor a secat ochii de taciune.

Spre prapastia deznadejdii alunec alene,
Totul e nimic si nimicul e totul.
O perdea de groaza pe ochi mi se asterne,
Si haosul ma cuprinde incetul cu incetul.