Pentru atunci cand va fi "a fost ca niciodata…"

Anii petrecuti aici
Printre uriasi,
Printre pitici,
Vor fi-n curand dati uitarii,
Inghititi de valurile marii
Amintirilor,
In care zac neprafuite
Icoanele bunicilor,
Ale iubirilor neimpartasite,
Icoane ce pururea vor fi
In sufletul tau.
Iubirea unor ochii albastri,
Chiar de-a fost bine, chiar de-a fost rau
"A fost odata"
Ca si-n basme,
O lume lata
Desi o luai in palme.
Asa parea cand noi eram copii.
Anii au trecut,
Ca niste nori,
Si noi am crescut
Usor, usor.
Nu mai suntem
Cei de altadata
Dar va ramane
Amintirea nepatata,
Si, cand vei fi un centenar
Bandu-ti cafeaua,
Vei citi in vechiul tau jurnal
Despre copii,
Cu fata alba ca si neaua
Ce pe campii
Zburdau mereu zglobii.
O lacrima uscata
Va cadea,
Ca moarta,
Pe amintirea
Veche de zeci de ani.
Vei putea oare
Sa crezi
C-ai fost odinioara zambitoare?
Ca ai putut sa razi?
Acum cand grijile
Pe cei din jur apasa,
Copile,
Tie nici ca-ti pasa
Ca va veni o vreme
Cand vei lacrima
Dupa copilaria ta,
Pe care nici n-ai
Luat-o-n seama
De parca iti era
Mai mereu teama
Ca viata sa-ti traiesti.