Aripile mi le las să atingă orizontul și le chem la mine
le rechem
mi le îndepărtez și le adun cu nod de înserare
cuprind cu ele trunchiul plopului fără crengi
îl îmbrățișez ca pe un far

Venele mi le adun așa cum îmi strâng părul... mi le împletesc... cu nod de înserare
și le pun pe pervaz unde guguștiucii își scutură penele
și le vor ciuguli gângurind

Ochii mei, minuscule bobițe de mac, îi culeg de sub pleoape
și îmi pregătesc cu ei licoarea cu nod de înserare
în care stelele nu se mai văd
le-au acoperit penele mele când am ridicat aripile spre dimineți vegetale