Aveam o suferință de spus lumii
Dar in aceea zi, lumea nu s-a trezit

Am umblat prin toate castelele știute
Să despart istorii de Dumnezei
Să usuc vreascuri pentru o iarnă
Fără zăpadă și colindători

Aveam însă un zâmbet de arătat prietenilor
Dar în aceea clipă, ei nu mă vedeau

Atunci am răsturnat toate paharele din case
Le-am dat păsărilor tot grâul din hambare
Să pregătesc universul pentru o zi de toamnă
Fără culoare, fără timp și fără secundare

Aveam totuși o iubire pentru tine
Dar în această viață, nu m-ai privit

Am prins în brațe crinii și trandafirii cei albi
Și am mers spre marea-nvolburată
De la marginea hotarului dintre frică și cald
Acolo, cu toți m-ați întrebat de ce am întârziat.