Copil fiind, țin minte mă jucam
Printre ruine lăsate de război
Descopeream’n-a mea naivitate
Ce simplu este a te bucura.
Cu praful prins de coate și genunchi
Cu zâmbet cald și candid, timpuriu
Uitând de foame, grijuri, de părinți
Descopeream ce-nseamnă să fii viu.
Azi nu mai am nici praf, nici coate, nici genunchi
m-am scuturat cu silă ca de ceva ostil
Și din târâșul vremilor de-atunci
Acuma lungi tranșee, sub unghii semne lungi
Tânjesc cu patos să fiu iar copil.