Tacerea ierbii musca din mine
ca trei puncte de suspensie intr-o pagina alba.
Stau pe spatele sarpelui
muscand marul
si nasc primul sunet.
Apoi,
nu ma mai satur,
musc cerul cu nori de toamna,
copacii cu scorburi de noapte
si tot nu ma satur.
Improsc tacerea ierbii
rumegand neuitarea
si tot nu ma satur.
Am creat Babilonul cu muscaturi de sarpe.