Eu mă asociez, ca mulți, cu numărul pi
pentru că întotdeauna am avut partea întreagă
formată din trei unități temporale și
mereu am avut un număr nemărginit de valențe
afective, cele două fiind despărțite întotdeauna
de o virgulă spațială
de mărime egală cu pătratul distanței dintre fericire și împlinire.
acest număr este foarte folositor deoarece calculează
suprafața de impact psihic a unui cerc
determinat pe un nedeterminat număr de puncte
atunci când se cunoaște
monumentalismul liniei ce unește Începutul cu Sfârșitul

Ieri, degustând un măr pe care mi l-a adus Paris
din grădina lui Newton
am ajuns la concluzia că două linii paralele, cu extremitățile originând
din același necuprins, se întâlnesc, ciclic,
la doua eternități, sub un unghi de incidență
de nouăzeci de grade într-un punct de vedere situat sub orizontul
metafizicii pământene. Am mai descoperit, de asemenea, că două concentrări
situate pe același plan spiritual, tind să se atragă reciproc fără
a ține seama de forțele de respingere
a ideii de globalizare a științelor sufletești exacte

Azi, încerc să calculez produsul a două funcții (înalte aș putea zice) definite pe domeniul
feudal al iubirii cu valori în mulțimea sentimentelor iraționale,
atunci când diferența dintre infint și unu
este egală cu suma necunoscutelor umane,
cu condiția ca baza de numerație să nu fie cerul
și inima să fie totdeauna
mai mare sau egală cu zidurile Cartaginei.....răspunsul îmi scapă,
dar sper că până se va suna
de Ora Judecății să rezolv și această problemă......

Mâine, voi lua o lungă vacanță existențială și voi agăța de gardul Raiului școala vieții.

oricum niciodată nu am fost bun la matematică.....