Nicodata nu a fost mai frumoasa,
Uitarea cu aripi de argint

Macar sa fi putut zbura
Asa cum o facusem odata amandoi

Uniti de ceva,de nimic anume
Intr-o cadere de apa plata
Tacuta si sfanta
Adiind mai concret decat vantul

Eram un stol de papadii
Lacrimand o mare anonima
Emulatie a trairilor firesti
Niciodata mai firesti
Ametind unul de celalalt

Marea era o lacrima blestemata
Evitand lumea prin propriul sunet
Atunci cand parasea obrazul…