Ești tremurul ce pielea-mi încrețește,
Sunt mângâierea ce îți dă fiori,
Sunt adiere peste câmp cu flori,
Ești un parfum ce lent mă amețește.

Ești roșul macilor crescuți din glie,
Sunt alb ce se ascunde-n curcubeu,
Sunt visul ce te bântuie mereu,
Ești trilul ce-l înalță-o ciocârlie.

Ești strigătul de început de viață,
Sunt nota ce se zbate-n vioară,
Sunt picătura ce-ncet coboară,
Ești răsuflarea ce pe geam îngheață.

Sunt limitele unui cer albastru,
Ești floarea care tremură-n glastră,
Ești zbor frânt de pasăre măiastră,
Sunt talismanul unui dor sihastru