Ziua de azi e o coală albă
ÃŽn ea, Dumnezeu
îmi decupează conturul cu foarfeca
Dumnezeu a venit la grădiniță
Își caută botoșeii
purtați de demult
Foarfeca are vârful bont
Mâna stângă
mi-a rămas prinsă în hârtie
ca o aripă mică de flutur
îngropată în luciul onglizii
Mâna dreaptă tremură-n vânt
ca un steag
Surâsul mi-l va închipui mai târziu
Dumnezeu nu mai vede
A adormit pe scăunelul albastru
cu spătar
Pe scaun e pictată o broască
verde și grasă
cu papuci

Trupul meu ar pleca desculÈ›
de unul singur în lume

Masuța e scundă
Pe podea se aleargă în cerc
ghemotoace de timp

Trupul meu sare în lume

Agățat de mâna lui Dumnezeu,
netăiat pe de-a-ntregul,
trupul meu alb
e o jucărie de hârtie
cu valabilitate de-o zi