pereții mei
împrumută expresii faciale
dezgustul tău
stă spânzurat de tavan
indignarea mea așteaptă
lipită de geam
confirmarea ironică a universului

da maștile noastre nu se mai sincronizează

timpul dintre vertebrele noastre
se dilată
verticalitatea iubirii tale
mi se înfige în măduvă

pielea mea devine în zori
așternutul
pe care nu-l mai împărțim

degetele își caută propriile mâini

obrazul meu drept pe pieptul tău
rămâne
ca o bucată ruptă din timp
o bucată ruptă din mine
pe care nu vei avea curajul s-o smulgi
de frică
să nu iți smulgi și inima


împachetăm în geamantane separate
vieți separate

ne mai împrumutăm
din când în când singurătatea
schimbăm cuvinte
între distanța dintre noi
devin doar gesturi disperate de surdomut

o ultimă mască

hotărâm împărțirea amintirilor apoi
ne iubim pe podea ne omorâm personajele
ne aplaudăm jocul de rol
plecăm

povestea noastră rămâne un film ieftin
ce rulează în premieră pe peretele
în care ne-am zidit nefericirea