Scriu.
S-a terminat demult creionul.
Mă folosesc de mîini, de picioare, de restul trupului
pînă se tocesc și acestea.
Apoi, Celălalt îmi copiază bătăile inimii
încet, tot mai încet. Cu timpul redevin
forma abstractă de dinainte de a mă naște.
Cea cu nenumărate mîini și picioare
dar cu o singură, asurzitoare, bătaie de inimă.